Mai ştii când te-am oprit din drum?
Vroiam să-ţi spun să fii a mea.
Îmi amintesc chiar şi acum,
Dar n-aveam bani nici de-o cafea.
Mai ştii atunci când te-am sunat?
Ai spus: “Alo?” iar vocea mea
Timidă,trist-a replicat:
“Te vreau,dar nu am bani nici de-o cafea”
Sunt eu în faţa ta acum,
Şi-mi spui că vrei să fii a mea.
Te-aş săruta dar nu ştiu cum
Căci nu am bani nici de-o cafea.
Şi iată cum o pierd pe cea
Ce nici măcar nu bea cafea…
ce ironie :)) foarte tare poezia... sunt niste versuri atat de simple si atat de sincere, nu are cum sa nu iti placa.
RăspundețiȘtergereTot ce s-a zis mai sus..sfarsitul e genial!:Xfelicitari
RăspundețiȘtergereFelicitari! Cel mia mult imi place sfarsitul, e si normal!
RăspundețiȘtergereMultumesc multumesc:D
RăspundețiȘtergereperfect in multe privinte. Furmoasa rasturnare de siutatie. Succes in continuare.
RăspundețiȘtergerebravo,big M!
RăspundețiȘtergereFelicitari!
RăspundețiȘtergeresuper poezie....bravo....
RăspundețiȘtergerefoarte faina poezia...Felicitari;)
RăspundețiȘtergere