Dimineaţă pe un serveţel de la bucătărie
ţi-am desenat chipul printre ridurile hârtiei
cu vârful unei scobitori.
Eşti frumoasă...
Mi-ai ieşit perfect!
pot chiar să te ating
şi să dansez cu tine în braţe.
Ochii tai mi s-au lipit în palme
ca tuşul unui ziar de proastă calitate
scris de un schizofrenic sentimental
în articole doar cu poze înegrite, repetate şi nesfârşite
pe care nu şi le mai aminteşte din cauza
imensităţii de întuneric.
Buzelor vă lipseşte ceva...
Trebuie să vă desenez din nou,
--Sărutul v-a şters conturul--
Iubito... nu-i aşa că dacă ai fi pe un şerveţel
fantezie scrijelită cu o scobitoare
mi-ai zâmbii în fiecare dimineaţă?
nu ma pot abtine sa iti las si aici un comentariu, pentru ca m-a facut sa zambesc larg...
RăspundețiȘtergere