Muzica #3

Visul viselor

Acum ceva timp, m-ai găsit pe drum şi m-ai luat în braţe,

aveam şi ochi şi gură şi-un stomac cu fluturi mestecaţi, 

m-ai luat doar pentru că atunci îţi păream prea mic,

mă ţineai cu grijă de frică să nu-mi sugrumi răsuflarea,

până când te-ai apropiat, poate putin cam mult de mine

şi ai văzut că am şi solzi şi coarne, prontozaur....

când respiram se cutremura pământul,

şi nici glas nu aveam... să-mi imite plânsul,

şi m-ai lasăt...ca în poezia mea 

visul unui om cu sânge în vene... 

şi de atunci am învăţat să vorbesc 

din ce în ce mai mult cu mine.  

Acum vrei să mă faci să tac?

Ei bine, n-am sa tac,

o să vorbesc până când cerul o să se transforme într-o ureche

iar pământul într-o gură cât a mea, poate puţin mai mare

cam cât cea a unui hipopotam puţin mai dezvoltat,

cât o dragoste pe care o crezi atât de mare când defapt

în fiecare zi uiţi pe unde ai lăsat 

şi uiţi până şi locuri pe care le-ai uitat,

poate printr-un colţ de vis

sau printr-o iluzie care ar face şi pe cei mai mulţi

visători să nu mai viseze la iubiri adolescente...

ca în poezia mea visul unui copil care s-a impiedicat,

în sentimente efemere…

Ai vrea să îţi spun ce simt?

nu ştiu dacă o să întelegi tot ce este de înţeles 

raţiunea omoară sentimentul atunci când te trezeşti

Pentru că de fiecare dată...

deşi visul se termină, imaginile continuă să existe 

într-o lume în care nu mai ai aceeaşi raţiune,

ca în poezia mea visul unui pământean din altă lume,

--în concluzie nu simt nimic defapt...

şi doar mă prefac că m-am trezit, 

deşi încă te visez--

Sunt complicat...

Vis cu iubirea voastra

Pe-un perete radical,

 scrijelită cu muchia unei cărţi,

stă scrisă iubirea voastră...

 necitită de nici un trecător,

nici măcar de mine…

Eu însuşi sunt un radical,

stând nemişcat pe peronul 

viselor mele, 

…mă gândesc…

Aţi vrea să-mi opresc gândul cu iubirea voastră?

cred că ştiu cum este chiar dacă nu o citesc, 

aceeaşi poveste tristă, din carţi, cu o mică dramă

şi cu o desparţire...

deja mă plictisesc să o mai citesc, 

povestea se repeta la fel ca şi iubirea,

numai că iubirea se repetă doar o singura dată.

deja vine trenul şi nu mai am timp să tac,

şi tăcerea mi-o arunc pe şine 

o să iau iubirea voastră

şi o să o înghit nemestecată…cu tot cu perete

chiar dacă-i încă greu de digerat

peretele fiind defapt un sandviş făcut din propria carte...

Muzica #2

Încă ceva de Andrei,
Audiţie plăcută.

Muzica #1

 Dacă tot am scris despre muzică,

"Să aducem muzica din nou în stradă"

 ar fi cazul să şi ascultăm câte ceva.

Mulţumim lui Andrei Moroianu.

Audiţie plăcută.