Conturul sentimentelor

Gandul meu devine una cu spanzuratorul fum...
Unduirile-i vadite trainic in plumb sunt acum.
Ma paraseste dorul...
In lunga-i contopire cu norul...
Doresc sa ma reimbin,sa dau contur spiritului meu,
Dar jonglez cu stari de-o josnica aliura ...mi-e greu.

Credinta mi-e-ncercata;
Am si demon si inger de-o parte si de alta.
Sa salt in nemurire, doar prin ruga am sa mai pot.
Ma descopar...vioara imi coase inima...
Biruitor,suflu-mi bantuie fiinta;
Incercata-mi e credinta.

Biruinta cer...si-apoi am sa sper
Identitatea-mi nascuta din nimic
Imi judeca in nedreptate sufletul inchis...in plic...
Condamnata mi-i si frica si dorinta de-naltare
Oare ce inseamna a fi cu adevarat “mare”?
Genunchii mi se scalda in tarana...e timp de veghe...

Dezmeticirea-mi sacadata ma lasa fara vlaga
S-ating edenul,constiinta ma indeamna
S-o iau in seama?

Conturul sentimentelor mele:o line franta...
sunt in cautare de mine...