Dimineata se Repeta

Dimineaţa stelele se-adună lin în soare,

Şi-n lacrimi surde se-mbină unde de durere,

Ce se frâng şi se rotesc fluid pe-o frunzã,

Ca o rouã ce ascunde interludii în tãcere.

Şi culori fade, de care abia-mi amintesc,

Se mistuie haotic în bãtaia unei şoapte,

Ca nişte umbre în memoria unei adieri plãpânde

Ce-mi cântã ritmic melodia speranţelor deşarte,

Iar lumina dimineţii mã atinge în surdinã,

Şi respir raze ce plouã pe sub norii de iubire,

Ca un tablou profund al singurãtãţilor de iunie

Ce ia formã în culori şi profunzime în umbre.