Într-o astfel de luni

Iubita mea, chipul tău radiază dragoste,
În bătaia de vânt şi a cascadei,
Noi ne sărutăm disperaţi - pătrunzând pe-o alee întunecată,
Simţim sub haine - înaintarea degetelor preţioase,
În timpul soarelui cu coborâri vijelioase.

Iubita mea, tu eşti o revelaţie,
Ca într-o luni de iarnă,
O iarnă adâncă, grea şi năpraznică
Tu nu ştiai, ce laşi în urmă,
Într-o astfel de luni o înserare nostalgică.

Iubita mea, vreau să-mi spui,
Într-o astfel de iarnă - cine te-a iubit?
Cine ar fi murit cu a ta îmbătare,
Cine ar fi tânjit odată după a ta piele,
Într-o astfel de luni vijelioasă.