joi, 29 martie 2012

da, se poate


nimeni nu trăieşte-ntruna
ci doar atunci când e important
sau esenţial
ca prima palmă peste prima coastă
doar aşa din când în când
trăim
cum necum
cu optzeci de mii de glezne sfărâmate
trăim
plus încă un
mutism
şi încă unul
şi încă câteva mii
de degete încăpăţânate
care se înrădăcinează în pielea mea
însingurare
şi oameni care nu se lasă uitaţi
şi o foame ieşită din minţi
plus încă o nedumerire
plus încă un an
trăim
cu optzeci de mii de ia te uită

luni, 19 martie 2012

Cu paharul la pieptul tău


ascult la volum maxim
războiul mut de dincolo de piele.

nicio scară nu-i îndeajuns de lungă
nicio pereche de aripi suficient de perfomantă
nu pot să mă teleportez
nu pot nici măcar să sar
peste zidul ăsta de epidermă -
colivia
în care locuiesc de când m-am născut.

nu poţi să mă absorbi
nu poţi să mă înghiţi
nu poţi să mă bei os cu os
n-am cum să fiu cu tine
în tine
să-ţi fac senin sub piele
să iau de mână toţi norii
să-i rătăcesc departe
ca pe nişte pisici
care ştiu drumul înapoi.