miercuri, 27 aprilie 2011

Alinarea


În viață, când greul te apasă, pe nimeni nu cunoști să-ți fie aproape, nu ar îndrăzni să te lase să te așezi pe ei cu poveștile tale infantile, iar tu nu ai vrea să-i cunoști, și știi că a existat cândva cineva, dar a plecat. Alții ar avea viziuni optice de ce ai fi supărată, dar nici ei nu ar îndrăzni să-ți vorbească, pentru că tu nici măcar nu ai putea să-i asculți, datorită glasului gros ce ți l-ar așterne în urechi, ca o materie primă. Pe când, undeva departe, cineva te-ar fi ascultat, în locurile în care vă întâlneați.

De când el a plecat, tu... o femeie a nimănui, ai realizat că totul e pustiu, a plecat fără voia ta, dar sigur din cauza ta.
Pe tine acum, te-a apăsat greul, nu te cunoștea nimeni, dar sigur îți cunoșteai alinarea într-un “El”, până tu singură te-ai decis că, cunoșteai mai bine alinarea în altceva: îți cunoșteai fotoliul, discurile și muzica.

Și totuși, după toate acestea, sigur nu asta îți e alinarea, și te gândești tot la el...
n-ai să poți să-l scoți din gând... în cel mai rău caz, zi și noapte ai să plângi.


joi, 14 aprilie 2011

Ce este asta?

Cand am terminat desenul asta si i l-am aratat persoanei de langa mine, reactia a fost "Ce e asta?"

Eu imi vedeam clar subiectul initial, dar se pare ca respectiva persoana nu. Nici ea, si nici o serie care au urmat dupa nu au prea ghicit ce inentiona sa fie defapt.

Am ajuns sa aud tot felul de interpretari de la tot felul de persoane. Ma obseda, la un moment dat, ideea asta, acum o continui, deci...

Ce ti se pare tie ca e asta?




miercuri, 6 aprilie 2011

GATA CU COMUNICAREA

Te iau de mână şi te îndemn spre natură

Sfioşi o întrebăm dacă are fiinţă

Tace si ne ghidează în inima ei

Ne arată că nu trebuie să ştii multe ca să înţelegi


Simplitatea ei mă uimeşte

Respiră odată cu noi

Şi nu ne lasă singuri nici o clipă

Întunericul ne protejează de necunoscut


Te strâng de mână şi îţi spun

Îmi este frică’

Taci şi mă priveşti distant

Nu trebuie să ştiu prea multe ca să înţeleg


Lumina dimineţii mă încălzeşte

Necunoscutul devine recunoscut

Mă iei de mână şi mă duci departe

În inima ei ramân doar şoapte.