miercuri, 31 august 2011

Anarhia adolescenţilor


Şi-am început călătoria în jurul planetei,
doi adolescenţi curajoşi pe un nor de vise.
Urcăm în fiecare zi câte puţin de la ecuator
spre nord...
în căutarea polilor magnetici, duşi de vânt.

Din dorinţe am facut o pânză, 
iar pe panză, am pictat degeaba o corabie.
Curajul nostru nu-l mai are nimeni,
noi suntem singurii adolescenţi
în căutarea continuă a polilor de atracţie
stând pe loc sub acţiunea gravitaţiei .

Şi-o să tot mergem mult timp aşa, prin aer,
counduşi de-o adiere printre nori,
având iluzia sfidării gravitaţiei 
pâna când o sa ne dăm seama că atracţia este din interior
şi c-ar trebui să facem o călătorie până în centrul pămăntului
pentru a găsi ce nu a mai căutat nimeni până acum.

vineri, 26 august 2011

Când ne ţinem de mână

Încheie-te la încheieturi
să nu-mi scapi în sânge,
am auzit că unii oameni
sunt cancerigeni.


miercuri, 24 august 2011

Al şaselea simţ e să te recunoşti pe tine

Uneori
mă lovesc de mine
ca de o bucată de mobilă
de care am uitat
că e acolo.

Şi ţip.


luni, 22 august 2011

Dezlegare III

Dintr-un cuib
Tu cu cine semeni vise?

Căci tresari o oră într-o secundă
Pe sub bolta nopţii
Lângă ape curgătoare,

Căci eşti prins
Între fire de nisip
Şi sunete şi simţuri,

Căci nu-i om să nu-ţi admire
Goana ta stângace.

Ciudată zburătoare
Cu aripi înnodate,
De ce te-alungă primăvara?

duminică, 21 august 2011

Amintire

Sub umbra unui pom, se ascund zâmbete de om
Care apar şi dispar după un plăcut amar.

sâmbătă, 20 august 2011

Dezlegare II

Dacă ţi-ai culca urechea
Acolo unde se aud bătăi de aripi,
Ai vedea că în piept
Ai un nod viu,

Care cu fiecare zvâcnire,
Care cu fiecare foşnet
Al fiecărei litere,
Care cu fiecare murmur
Al fiecărei petale,
Se strânge mai tare,

Dezleagă-l!

Dezlegare I

Ce-ţi acoperă surâsul,
Dacă nu cuvintele?

Ce te face să fredonezi cu dor
După freamătul frunzelor,
Dacă nu cuvintele?

Ce te face să adii, să tremuri,
Să îmbrăţişezi ca vântul
Dacă nu cuvintele?

Ce te leagă altfel
Decât cuvintele?

Te rog dezleagă-mă,
Să pot s-aud din noapte-
Un cântec de privighetoare.

vineri, 19 august 2011

Buzunare goale

Ai călcat pe mine cu nerușinare
Și apoi ți-ai șters praful de hainele mele.
Mi-ai lăsat toate problemele tale
Și o gaură în buzunarul de la cămașă.

Ai săpat în mine.

Acum merg fără direcție
Și umplu golul
Cu realități relative.

Demult nu mai am problemele tale,
Dar nici nu mai țin mărunțiș în buzunare.

miercuri, 17 august 2011

Poezie

În loc de ochi eu văd cu cerul
Pentru că în spatele lor
Nu s-a uitat cum e s-auzi şoptindu-se
Pentru întâia oară despre dragoste şi dor,
Pentru că sunt păsări ce rostesc poveşti,
Şi oameni ce în loc de inimi le bat aripi.

Noi ne vedem
Şi mereu, mereu,
În locul dintre ochii noştrii,
Se-nfundă cerul
Şi tot ce e sub el.


luni, 15 august 2011

un artist

Poate într-o zi
o să ne punem corpurile
aripă la aripă
şi-o să facem din noi
cel mai frumos avion de hârtie
care să ne ducă departe...
să ne putem prăbuşi
singuri
fără spectatori,
fără victime colaterale
şi fără curioşii
care vor încerca să găsească
aşa zisa cutie neagră
pe care noi am numit-o de la bun început
suflet.


miercuri, 10 august 2011

one street level miracle.

goi.
umăr peste umăr
ne suprapunem perfect
ca un puzzle alcătuit din două corpuri
care în sfârşit există.
inimile noastre îşi sincronizează mişcările,
o bătaie tu,
o bătaie eu,
un moment de reculegere pentru bătăile din urmă
şi aşa am ajuns să fim
Omul cu cele mai multe bătăi de inimă pe minut.

zâmbesc cu toate oasele
atunci când pielea mea
îşi sparge valurile de pielea ta
şi devenim
cea mai frumoasă mare
de oameni.

acum deschide ochii
şi dormi liniştit.
azi nu moare nimeni.
avem bătăi de inimă
pentru fiecare om.


marți, 2 august 2011

Un cadou


Primavara


Într-o dimineaţă de martie te-am văzut pe strada mea,
te uitai peste umăr la dovezile pe care le descoperi
topind zăpada.

Pe faţă aveai o mască de metal
pe care se vedeau din depãrtare
picături de apă rămase din zăpada de aseară.

În mână ţineai strâns
un "topitor"
de cea mai nouă generaţie.

În urma ta uşor se-aşează,
fotoni învioraţi cu hormoni sentimentali,
sclipind uşor la câţiva centimentrii de trotuar.

Nu ţi-e milă?
eşti brutală...
--neînfricată domnişoară--
nu-i aşa că vrei să ne demosntrezi că
iarna este de vină pentru frumuseţea ta?