marți, 28 decembrie 2010

Când mă priviţi...

Oare ce gândiţi
când mă priviţi ?
Cum, voi nu ştiţi
cât de uimiţi
puteţi să fiţi
când doar grăbiţi
pe lângă mine păşiţi ?

Printre voi când am păşit
nicicând n-am fost grăbit,
ci mereu fiind liniştit.
Nici de fel să fiu uimit
când în taină v-am privit
şi la voi m-am tot gândit.

Tot ce acum îmi doresc
este să pot să vă vorbesc.
Dar degeaba v-aş vorbi,
fiindcă voi m-aţi înrobi.
Sunteţi orbi şi surzi, unii chiar şi muţi,
şi astfel, de la Drum pierduţi.

Şi totuşi aştept un răspuns
la ce v-am întrebat mai sus:

"Când mă priviţi,
la ce vă gândiţi ?"

duminică, 19 decembrie 2010

Simbol

Deasupra norilor întunecaţi,
Stã topitã-n sânge o inimã,
Pe-o peliculã de gheaţã,
Se zbate-n tremur ce suspinã,

Iarã jos aştept doar eu,
Tu, mã-neci în sânge rosu,
Şi-n convulsii calm, mai sper,
Ca materia în valuri de miresme,
Sã te aducã lin în mine.

Şi strig în gol... iubire oarbã,
Însã ploaia nu-nceteazã,
Şi încet,
Sentimentele se descompun

joi, 16 decembrie 2010

Jurământul jurnalistului

de Alin Todirică şi Grosu Andrei

Eu, jurnalist al neamului român jur să-mi apăr ţara de informaţiile false, să-mi slujesc gazeta până la terminarea tuşului din peniţă.

Jur să aduc adevărul în ochelarii prăfuiţi ai cititorilor.

Jur să respect normele gramaticale, iar dacă voi începe o propoziţie nouă cu litera mică cer să-mi fie tăiat salariul timp de o lună.

Voi păstra profesorilor mei respectul şi recunoştinţa care le sunt datorate. Jur să-mi fac post de televiziune şi să fiu mai tare la rating decât Diaconescu Dan, iar Elodia va fi găsită înainte de terminarea serialului "Tânăr şi neliniştit".

Jur să apar pe la talk-show-uri sportive şi să mă fac prieten cu Ioaniţoaia iar în fiecare dimineaţă voi bea o cafea cu Marius Tucă.

Jur să redescopăr Valorile,Cultura,Tradiţia.

Voi scrie, la fel, şi-n noapte, şi-n zi, pentru cei reîntorşi în poveştile vii.

Voi scrie, la fel, azi, şi mâine, şi-n vis, eu voi scrie, la fel, până-n ultima zi.

Fac acest jurământ în mod solemn, liber, pe onoare!

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Iubire transcendentă

tangenta ochiului meu înghite hăul divizat
- în mine şi în tine -
doar tu, pe axa irisului, înveţi geometria sferelor albastre
iar eu, din centru, limitat de o speranţă
te văd pe tine în mine
ca într-un unghi închis în optuze violete.
-- Şi nu-mi doresc altceva decât eliberarea
de sub robia pătrată a fiinţei. --

Acum stăm întinşi în planul coerent,
- Numai toamna ne cunoaşte-
colorându-ne perpendicular pe axa viselor,
ascendent din infinit,
Descriind cu o bisectoare,
medianele ce ne unesc,
până în limita neatinselor tristeţi.

Nu ma cunoşti...
şi totuşi vrei...
sintaxa sufeltului meu
asmptotic şi latent la dreapta ce descrie lent
urma îmbraţişărilor noastre bijective,
În timp ce,
ca nişte paralele neatinse dansăm în liniştea captivă sferelor,
colorate în interiorul unor plane stilizate.

Nu te conosc...
dar totuşi simt...
cum veghezi diform peste aria integrală,
derivându-mi un regret.
......................................

Dar cum
orice axiomă se deduce inductiv
dizolvând lema unor şoapte binomial încrucişate,
în ecoul vidului exponenţial
al unei expresii de singurătate.
--Pentru că noi chiar suntem
singuri laolaltă.--
Poţi să-mi spui că te iubesc ca un radical
sau poţi să taci.
Pot sa-ţi spun ca te iubesc exponenţial.
Deşi...
tu eşti doar o funcţie integral
iar eu sunt doar un simplu cardinal.

Speranţa unui călător

Un om ce merge printre munţi
Singur ca şi Luna,
Nu-i legat de legăminţi,
Iar oamenii-i-s tot una.

E un simplu călător
Ce-şi urmează pasul.
Dintr-al dânsului popor
Doar se-aude glasul.

De-atăta vreme e pe drum
Însoţit de-o umbră,
Nu ar vrea în jur doar fum
Ci defapt o altă umbră.

Încă ce-şi aduce-aminte
De speranţa lui de călător
Ce i-a şoptit-o inainte:
"Nu mă lăsa singur să mor!".


*Mi-a venit inspiraţia pe moment, chiar înainte să mă duc la somn şi am zis "de ce nu?", şi asa trăgea lumea de mine că nu am mai scris de ceva vreme.
Aştept păreri şi eventual corectări gramaticale, sunt cam obosit şi am scris-o în vreo 10 minute.

joi, 2 decembrie 2010

O sărutare

Lasă-mă o zi în braţele tale,

Mai dă-mi o suflare să o simt

Leagănă-mă lângă al tău piept,

Şi dă-mi o sărutare.

Ţine-mă o zi de mână,

Ca să ne plimbăm pe-o stradă

Unde noi n-am călcat vreodată

Şi să lăsăm amintirile într-o baltă.

Mai lasă-mi o noapte lângă tine,

Să-ţi simt o bătaie din inimă,

Să mor în ale tale braţe

Dar dă-mi o sărutare.