miercuri, 30 mai 2012

Rochii de mireasă din perdele II


aveam şaişpe ani
părul până la umeri 
şi-o poftă nebună să nu cresc
să nu cresc 
pentru c-atunci
fericirii îi vor creşte mâini şi picioare
iar mie-mi va fi greu să o recunosc
în lumea asta-n care toţi umblăm încălţaţi
şi cu mâinile în buzunare.

*

am îngropat în glumă seminţe sărate de floarea soarelui
şi-n anul următor
chiar în locul ăla
crescuse o floare mai înaltă ca noi.
ASTA era definiţia minunii.

nouă, celor care am fost

luni, 14 mai 2012

mă jucam de-a demiurgul


cea mai mare închisoare e pământul
cea mai a ta celulă e patul în care dormi în fiecare seară
e loc destul
pentru toţi oamenii care aleargă cu viteza întunericului
sub prima streaşină care le iese în cale
i-aş pedepsi cu viaţa 
pe toţi cei care se feresc de ploaie.

florile mi se-nchinau
mă jucam de-a demiurgul cu o stropitoare.

duminică, 13 mai 2012

Sunt guma de mestecat a lui Dumnezeu


într-o zi o să-nveţe să facă baloane din mine
şi atunci...
POC! 
tot pământul va fi acoperit de pielea mea:
dealuri, ape, foşti iubiţi şi clădiri,
o să fiu un fel de ninsoare umană
care nu se topeşte niciodată.

sâmbătă, 5 mai 2012

Era iarnă şi-aveam atâtea să-ţi tac...


Cu mâna în buzunar
le zdrobeam în pumn
şi lăsam frimiturile să cadă –
dacă tot am ales să-mi tac cuvintele
măcar să le dau păsărilor de pomană,
cine ştie,
poate ni se iartă şi nouă păcatul
de a ne tăia unul altuia
aripile.