Despre noi nu stim nimic. Ne simtim dusmanii nostri interiori si cand suntem intrebati spunem cu raceala data nasterii. Am vrea sa ne simtim liberi cateodata si sa inchidem orice ochi atunci cand lumina este aprinsa. Prindem mesaje si pareri din zbor ca si cum un vant pe care nu il vedem,ci doar il simtim, ne impinge rautacios de la spate. Vrem sa descoperim ce inseamna ''a iubi'', nu doar sa ii spunem conjugarea.Vreau sa imi indeplinesc visuri si sa controlez vise. Nu-mi explic un nonsens al cuvintelor si as vrea sa beau o cola fara sa ma gandesc ca nu e sanatoasa. Niciodata nu-mi stapanesc foamea, propriu zis, iar foamea de cunoastere ma mananca fara sa stiu. Voi, cei de acolo, nu imi ascultati scrisul,doar il cititi.
Ei sunt doar persoane obisnuite, parca prea obisnuite. Nu-mi place sa fiu dupa tipar. Totdeauna scap si alerg pana obosesc si imi spun''pana aici''. Nu-mi oferi inca nimic. Nu stiu daca pot aprecia sau daca iti voi spune multumesc. Am instinctul de a saluta dupa ce vorbim.Atunci simt eu ca iti pot spune la revedere,noapte buna, sau...pa. Inainte de vorbe, te simt strain.
Atat. As spune mai multe dar ceva ma opreste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu