Despre ce scriem?Despre ce/cine citim?Despre noi?Fii cuminte,noi nu ne stim.Nu ne cunoastem,nu ne vedem,nu ne auzim,nu cantam,nici nu stim cine suntem.
Seara rece.Luminile strazii ma infometeaza. Vreau sa ma plimb. Hai sa mergem fara sa ne cunoasca nimeni. Haide, urmareste-ma. Nu e nevoie sa fii langa mine. Stai in spate. Fii doar o umbra, dar cineva care imi impartaseste cheful de mers. Uite, oameni, fete, baieti. Vezi? Ei fac parte din lumea asta, sau noi suntem doar noi? Nu facem parte din ea, doar atunci cand vrem. Nu inchide ochii, nu privi masinile scumpe care trec pe langa tine. Zambete. Adu' si chitara. Degetele mele simt nevoia de a atinge ceva frumos. Flori, cat despre flori acum nu sunt. Soarele nu straluceste...Simti racoarea noptii?Nu cred. Ai luat aparatul? Surprinde cateva fete vesele. Asteapta. Asteapta rasaritul soarelui si atunci surprinde-ma cand alerg pe plaja. Nu fuma aici. Nu vreau sa strici cu fumul acela de tigara toata frumusetea aerului. Stiu ca ai in tine o dorinta dar las-o deoparte. Las-o. Vrei ceva despre mine? Acum vrei sa vorbim despre mine?Ce sa stii despre mine?
Tot timpul ne descoperim atunci cand venim in alt loc si spunem''cand voi ajunge acasa nu voi mai face ce faceam inainte''. Ne depunem pe o hartie prea murdara numeroase sentimente iar atunci cand plecam sau parasim, o stergem cu scarba si incepem sa respiram, probabil,alt aer.Ce vezi si ce auzi acum?Nu auzi decat vocea mea exterioara sau constiinta ta interioara care poveste fara incetare ceva ce nu a avut vreodata loc si care doar pare presupus printr-o alta teorema sau regula.Sunt nonsens abstract, ca la prima strafulgerare a unui soare care nu exista. Atinge apa marii si spune daca este rece sau calda..Nu-i asa. Doar ti se pare. Cand vei alerga fara inhibitii?Lasa-mi cuvintele. Sunt tot ce am. Am fost adusa in aceasta lume poate fara sa vreau. Acum ma bucur de orice clipa. Te simti constrans? Nu e asa. Tacerea te apasa ca o parere nespusa de mult. Ca atunci cand te scalzi in valuri de lacrimi si simti ca iti dai duhul. Nu imi spune expresii si nu ma pune sa ma strofoc. Ce fac acum e doar pentru mine. Vreau sa mi se aprecieze asta si nu stiu de ce. Subconstientul ma obliga..Filozofii pulbere.
Ce faci cand te trezesti?Pretiozitate discreta ratacita-n amurg. Hai sa ne dam cu parfum. Vrem tot timpul sa mirosim ca niste flori. Chiar nu ne dam seama ca nu suntem ca ele? Nu suntem si nu vom fi niciodata. Regret cand spun asta..Chiar regret.
In spatele fiecarei linii trase se afla o lectie ce trebuie invatata.De ce tot timpul raspundem doar la intreabri care ne plac/ne convin?Suntem asa de egoisti,si eu, recunosc acest lucru printr-un scris mizerabil.Poate, dar sincer pe care il ofer lumii.Putere de cunoastere, de asta avem nevoie in fiecare zi.Sa ne manance curiozitatea trupul ars si fara vlaga.
Sunt niste carti aruncate.Nu va inteleg nici vorbele,nici gandul.
Pare ciudat,dar nu este.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu