Iubito, vãd prin ochii tãi

Iubito, văd cenuşă în ochii tăi,

Şi aud din adâncuri un ecou,

Propagând un suspin subţire în doi.

Când privesc lumina stinsă a iubirii mele,

Văd sufletul tău ruginit de un regret,

Uite-aşa plângi cu plumb din ochii tăi,

Pentru că m-ai pierdut.

Cerul plânge deasupra ta cu ploi

Şi alei pline de noroi la colţ de stradă

Adună toată toamna ce-o pictezi cu lacrimi

Din ochii tăi.

Iubito, văd cenuşă în ochii tăi...

Faţa ta-i murdară de funingine

Din mormânt,

L-ai săpat adânc...

A câta oară?