Oare ce gândiţi
când mă priviţi ?
Cum, voi nu ştiţi
cât de uimiţi
puteţi să fiţi
când doar grăbiţi
pe lângă mine păşiţi ?
Printre voi când am păşit
nicicând n-am fost grăbit,
ci mereu fiind liniştit.
Nici de fel să fiu uimit
când în taină v-am privit
şi la voi m-am tot gândit.
Tot ce acum îmi doresc
este să pot să vă vorbesc.
Dar degeaba v-aş vorbi,
fiindcă voi m-aţi înrobi.
Sunteţi orbi şi surzi, unii chiar şi muţi,
şi astfel, de la Drum pierduţi.
Şi totuşi aştept un răspuns
la ce v-am întrebat mai sus:
"Când mă priviţi,
la ce vă gândiţi ?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu