Mergând pe drumuri triste

Mergând pe drumuri triste,

De asfalt acoperite,

Acele locuri, de mult vestite,

De oameni ferite.

Aici le vezi pe toate,

De la viată pân’ la moarte.

Şi te sperie în noapte,

Duhuri pline de păcate.

Dar te laşi purtat de gânduri

Ştiind că paşii-ţi sunt pururi,

Urmăriţi de multe veacuri,

Rătăcind pe drumuri.

Au trecut ani grei, multe războaie,

Dar oamenii pun foc in paie,

Si aprind flacăra morţii,

Lăsându-se în voia sorţii.

Asta-mi spune drumul meu,

Şi mă-nvaţă că e greu,

Să-mi ţin gândul între vise,

Atunci când merg pe drumuri triste.