Morga

Respir un aer trist,

Totu-i mort în morga cea călduţă,

Parcă şi lumânările s-au stins

Ca florile de micegai.

Ce intră-n metastaze repetate

Deasupra peliculei de sânge moale,

Suspinându-mi larg prin vene

Un regret timid se zbate.

Dar eu merg,

Şi luminile se sting în urmă...