Să vă bucuraţi voi, cât sunt alţii trişti,
Căci pentru voi, noi suntem acei Iisus ucişi.
Să vă spălăm păcatele cu sângele nostru,
Mă sacrific pentru omenire şi sufletul vostru,
Nu vă acuz, da nici nu vă iert,
Căci din cauza unora ca voi totul pierd.
Amintiri legate, una de cealaltă
Mă bântuie mereu şi îmi cer iar, altă plată.
Zilnic plătesc cu o parte din sufletul meu,
Păcat că am suflet mare şi o să mor greu.
Iadul ăsta prin care trec zi de zi,
Îmi aduce aminte că mai sunt şi alţii,
Care suferă si plâng la colţu’ camerei.
Mi-aş dori şi eu să pot vărsa lacrimi,
Să mă descarc şi să pot să uit,
Să nu mă gândesc că visul mi s-a năruit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu