miercuri, 6 aprilie 2011

GATA CU COMUNICAREA

Te iau de mână şi te îndemn spre natură

Sfioşi o întrebăm dacă are fiinţă

Tace si ne ghidează în inima ei

Ne arată că nu trebuie să ştii multe ca să înţelegi


Simplitatea ei mă uimeşte

Respiră odată cu noi

Şi nu ne lasă singuri nici o clipă

Întunericul ne protejează de necunoscut


Te strâng de mână şi îţi spun

Îmi este frică’

Taci şi mă priveşti distant

Nu trebuie să ştiu prea multe ca să înţeleg


Lumina dimineţii mă încălzeşte

Necunoscutul devine recunoscut

Mă iei de mână şi mă duci departe

În inima ei ramân doar şoapte.

6 comentarii:

  1. "Dimineaţa lumina ei mă încălzeşte" și "Inima ei rămâne doar şoapte." nu sună bine, în rest pare ok, dar explică-mi titlul, căci nu-l înteleg, ce legătura are cu textul!?

    RăspundețiȘtergere
  2. Vroiam sa arat lipsa de comunicare intre natura si oameni (Inima ei ramane doar soapte - auzim vag, stim ca exista dar nu mai reactionam)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma gandesc cum sa schimb ca sa sune bine (daca ai sugestii le primesc)

    RăspundețiȘtergere
  4. Lumina dimineții mă încălzește & În inima ei rămân doar șoapte!?

    Joc de cuvinte.

    RăspundețiȘtergere