Te iau de mână şi te îndemn spre natură
Sfioşi o întrebăm dacă are fiinţă
Tace si ne ghidează în inima ei
Ne arată că nu trebuie să ştii multe ca să înţelegi
Simplitatea ei mă uimeşte
Respiră odată cu noi
Şi nu ne lasă singuri nici o clipă
Întunericul ne protejează de necunoscut
Te strâng de mână şi îţi spun
‘Îmi este frică’
Taci şi mă priveşti distant
Nu trebuie să ştiu prea multe ca să înţeleg
Lumina dimineţii mă încălzeşte
Necunoscutul devine recunoscut
Mă iei de mână şi mă duci departe
În inima ei ramân doar şoapte.
"Dimineaţa lumina ei mă încălzeşte" și "Inima ei rămâne doar şoapte." nu sună bine, în rest pare ok, dar explică-mi titlul, căci nu-l înteleg, ce legătura are cu textul!?
RăspundețiȘtergereVroiam sa arat lipsa de comunicare intre natura si oameni (Inima ei ramane doar soapte - auzim vag, stim ca exista dar nu mai reactionam)
RăspundețiȘtergereMa gandesc cum sa schimb ca sa sune bine (daca ai sugestii le primesc)
RăspundețiȘtergereLumina dimineții mă încălzește & În inima ei rămân doar șoapte!?
RăspundețiȘtergereJoc de cuvinte.
AI dreptate. Multumesc.
RăspundețiȘtergereN-ai pentru ce Alexandra!
RăspundețiȘtergere