Cuvânt

Priviri de foc topesc
Priviri de gheaţă,
Şi pietrele trosnesc
Şi tu, lipsit de viaţă.

Eşti al meu, al nimănui,
Eu te pierd, te regăsesc,
În tot ce e trupesc.

Tu mi te arăţi,
Dar fără rost,
Când spun -Uitaţi!
De tot ce-am fost,

Acum, când cuvintele sunt de prisos.

Noi zicem că trăim
Şi cu atâta har glăsuim,
Când pietrele trosnesc
Şi foc cu apă vieţuiesc.