Nu ştiu de cate ori am fost la ora de biologie 
Să învăţ despre organitele celulare
Dar ştiu ca organitele au cap ca un tub de protenine
Şi acolo printre cloroplaste si nucleu,
În emulsia internă este,
Mic,
Un funeriu, 
Pricăjit
Care se dă cu capul de peretele celular. 
Funeriul "camerizează",
Ribozomii care copiază, 
Informaţii genetice  
De la lizozomi 
Şi îi dă afară prin enzimele corupte.
În cartea de biologie scrie clar
"Funeriul": o specie unică în regnul său
Inteligent artificial,
Cu facultate 
În afară 
Dar ministru' în interior,
Reformator fără discernământ
Al sistemului digestiv din mitocondrii
Producând dezchilibru'.
(a se evita contactul asexual)
De ţi se face şi frică să te gândeşti 
Cum de există o asemenea creatură 
Ca un virus din laborator
Care nu poate fi eliminat 
De sistemul excretor.
Şi toate astea pentru că -
Nucelul îi crează frustrări, 
Cum de e atât de mare,
Şi el o are atât de mică... 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu