dumnezeu nu doarme niciodată,
stă să ne picteze în fiecare noapte
un alt răsărit,
aşa că m-am dus la el acasă
cu o cutie de bomboane,
să-l laud şi să-mi cer scuze
în numele celor care nu-i apreciază
arta.
i-am spus că e mai talentat
decât Da Vinci
şi că mi-au plăcut dintotdeauna
tablourile lui
atât de speciale
încât nu pot fi încadrate
în vreo ramă sau curent artistic.
îmi mulţumea emoţionat
rugându-mă să-l mai vizitez,
în timp ce o luam la fugă desculţă
pe uşă sau pe fereastră -
nu mai ştiu pe care.
voiam să ajung repede acasă,
să mă spovedesc
în faţa ceştii mele de ceai.
"eu dorm mereu până la prânz."
Dacă lumea este tabloul, pe unde intervin oamenii?
RăspundețiȘtergereNe pictează el şi pe noi? suntem figuri mişcătoare din acuarelă sau creioane colorate pe o pânză?
Sau poate la rândul nostru mai aducem puţină "culoare" ?