marți, 2 august 2011

Un cadou


Primavara


Într-o dimineaţă de martie te-am văzut pe strada mea,
te uitai peste umăr la dovezile pe care le descoperi
topind zăpada.

Pe faţă aveai o mască de metal
pe care se vedeau din depãrtare
picături de apă rămase din zăpada de aseară.

În mână ţineai strâns
un "topitor"
de cea mai nouă generaţie.

În urma ta uşor se-aşează,
fotoni învioraţi cu hormoni sentimentali,
sclipind uşor la câţiva centimentrii de trotuar.

Nu ţi-e milă?
eşti brutală...
--neînfricată domnişoară--
nu-i aşa că vrei să ne demosntrezi că
iarna este de vină pentru frumuseţea ta?



Vara


Şi e cald în capitală,
În cracii goi...
Vara iese pe trotuar în rochia ei de domnişoară
Uşoară..
chiar uşuratică aş putea spune..


Am vazut-o la Universitate
Punea piedici studentelor de la uman
Ce îmbrăcate într-o sfoară
Se scurgeau uşor...
Şi umede... în talpă...
pe trotuare până-n staţie,
mulându-se perfect pe umbra razelor de soare.


Am văzut-o la metrou,
cobora pe scările rulante,
plictisită
până şi vocea ce se aude în fundaluri
Zice şi ea
Cu silă
"Atenţie uşile transpiră..."


Am văzut-o în tramvaiul 32,
zbiera ca proasta
să ieşim dracului odată...
ca să vină cu o găleată
Şi să ia cu dânsa
în tunelul cu lumină
babe leşinate...
în ecouri violate
de caldura necrofilă.


Vară...
năclăită domnişoară,
te-ai înscris în calendar?


Toamna




O frunză de toamnă îmi zgârie încet fereastra viselor
Iar eu buimac, mă uit la ea, cum cade,
încet, zburând în gol...
până jos unde face o mică gaură cand se aşează
printre celelalte frunze.

Zici că a picat din cer
sau şi mai rău
din pomul din faţa casei
îţi dai seama ce înălţime?

Mie mi se face frică să mă gândesc
cum de o frunză atât de mică
are curajul să se arunce în gol
tocmai din vârful copacului la care mă uit până la cer.

Dar poate că nu simte nimic,
--dar asta mi se pare şi mai aiurea--
Daca nu simte nimic...
atunci înseamnă că ea visează în locul meu?



Iarna




Iarna mi se pare ca galeria unui artist
dezamăgit de fiecare pată de culoare prezentă în opera lui.

Iarna însăşi mi se pare un artist,
care îşi acoperă toate greşelile cu precizia
unui chirurg estetician, mult prea grăbit
să îşi termine operaţia înaintea primăverii.

Să nu cumva să se topească
înainte să arate lumii ce a pictat în alb
peste fundalul pregătit încă de toamna ce tocmai a trecut.

Numai că de fiecare dată primăvara vine prea repede
şi îi lasă galeria neterminată.

Cred că iarna nu o să se oprească
să tot acopere propriile greşeli artistice
până când o să reuşească să le acopere pe toate
ca să lase oamenii să îi viziteze galeria, completă.
--poate că de aia ninge în fiecare an,
începând cu aceeaşi dată--

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu