miercuri, 17 august 2011

Poezie

În loc de ochi eu văd cu cerul
Pentru că în spatele lor
Nu s-a uitat cum e s-auzi şoptindu-se
Pentru întâia oară despre dragoste şi dor,
Pentru că sunt păsări ce rostesc poveşti,
Şi oameni ce în loc de inimi le bat aripi.

Noi ne vedem
Şi mereu, mereu,
În locul dintre ochii noştrii,
Se-nfundă cerul
Şi tot ce e sub el.


Un comentariu:

  1. Şi oameni ce în loc de inimi le bat aripi.

    De-a dreptul şi de-a stângul SUPERB versul ăsta!!!
    Hmm... cum rămâne cu Sorescu? :>

    RăspundețiȘtergere