Vis egocentric

Mă agăţ cu capul în jos că poate-mi coboară inspiraţia-n creieri, 

din tălpile cu care las urme în subconştientul tău de cititor,  

chiar dacă eşti fidel sau infidel, 

fidea sau fasole verde, 

urma pe care-o las nu este a unui om de rând 

ci a unui gând în rânduri scris pentru tine 

cel care citeşti acum aceste versuri,

deci până la umă degeaba ma atârn în jos,

pentru ca gândul meu este cel care are călcâie

iar inspiraţia nu coboară, ci urcă până în venele degetelor mele.

Cu inspiratia, 

Disimulez tristeţea cu ajutorul unor cuvinte 

care nu mai au nici un rost, după spălarea de creiere,

de sâni, de buci cu aluniţe şi exeme,  

ale unei societăţi moderne, cu oameni, care ajung în fiecare zi 

să intre în ghena blocurilor muncitoreşti ... 

Fără să ştie de ce încă mai trăiesc 

într-o societate prea plină de iluzii camuflate în libertăţi aproximative.

Cititorule,

mai pune dracu mâna pe-o lopată 

şi adună gunoiul,

pe urmă aruncă-l în poarta stăpânului tău, 

nu mai aştepta ca poezia să-ţi devină  

antrenor.

Pentru mine poezia-i antrenor de sclavi.

(indirect)