duminică, 5 februarie 2012

O fată

de Toma Caragiu
O fată
neîntreagă la minte
nebună ca păsările
s-a furişat în zdrenţele mele
dând nopţii poartă spre cerul gol
şi carnea s-a răsucit
ca osul de cerb zdrobit de patima vânătorului
şi păgânele mele mâini
scormonesc lumina din trup
şi noaptea îşi plânge ultimele clipe
O fată
nebună ca pasarile
neîntreagă la minte
s-a topit în răsăritul începutului
strivite torturi mă îmbie
spre liniştea din ospiciu
aruncă doamne pământ peste mine
şi vino şi tu


2 comentarii:

  1. să ştii că pe asta am citit-o din prima seară. cred că era prima. şi mi-a plăcut şi mi-a amintit de bucata aia de carton cu copaci şi păsări şi franceză pe care o ţin ascunsă în sertar ca să n-o găsească Iri şi s-o mâzgălească. asta aşa... c să nu mai fi supărat pe mine! :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Si ce poate fi mai frumos ca o fata?

    RăspundețiȘtergere