miercuri, 21 iulie 2010

De-ai sa pleci

Si de-ai sa pleci, eu cui raman,
In suflet ochii-ti strang, ca un batran.

Si de-ai sa pleci, de langa mine,
Sa ma privesti, cu zambetu-n suspine.

Si de-ai sa pleci, inima-i vie,
Dar plecarea ta, o va face mai pustie.
Publicat de Grosu Andrei la 12:11

3 comentarii:

  1. Grosu Andreiiulie 21, 2010 12:12 p.m.

    Al doilea care sparge gheata, ce usurare.

    Bine v-am gasit, am postat o poezie recenta/veche.

    O zi faina sa aveti toti.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mirceaiulie 21, 2010 1:16 p.m.

    Foarte faină, chiar profundă. Pot spune că am simţit ultima strofă :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Alin Todiricaiulie 25, 2010 12:05 p.m.

    Mai multa atentie la ritm.
    Ce ai scris tu acolo nu e deloc poezie moderna,chiar daca asta vrei sa para.
    Ultima strofa n-are nici o logica zic eu.Viu si pustiu nu se inteleg prea bine.

    Ideea de abandon este destul de bine conturata.Incearca sa rescrii poezia.Nu de rima ai nevoie,ci de MESAJ!

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)