Un tren si doar cateva ceasuri.

O fluturare de par, o mana atinsa, niste cirese, niste lacrimi-era izolarea ei in vagul catorva ceasuri de tren cu tei infloriti la ferestre.
...-Ce soare neastamparat! Se joaca cu mine, insa el nu stie care este moralul povestirii. Am crescut, lasa-ma!Vom povesti alta data despre dimineti cuminti si strazi vesele.
Lumina ii bate la fereastra, dar nu-i pasa.Sa cantam, sa zambim? Lasa pasajele zilei de maine sa imi treaca privirea, ochii mei vor sa vada mai multe.Da, tu esti...
Nu stie de ce este aici,ci doar unde merge. A luat un tren al vietii care nu stie ca poarta sufletul necunoscut al unor cuvinte usoare spuse de...cineva.
Isi relua tovarasia tigarilor.
Pe ferastra imagini si sunete. Ar scrie ceva insa creionul ii pare prea dur si nici nu vrea sa atinga...un nimic. Viseaza la ceva uimitor, ceva nemaintalnit,ceva. Un ceva! Ce ceva?Asteptam tot timpul un ceva?Ce-as face maine daca nu as avea un ceva pentru care sa astept?
...-Timpul s-a oprit.Nu este posibil.
...-Ploua?
...-Nu.
Il priveste ca pe un tablou nedefinit si schitat de mana unui om sau doar de amintirea lui.El doar tace si o priveste. Nu isi spun nimic. Ar vrea sa se simta unul pe celalalt si sa isi stranga mainile puternic ca o lovitura a pietrei pe pamant.
Isi lasa genele in jos si isi inchide ochii pentru o secunda. Insa ea...il priveste sireata.Haide, nu juca teatru profesional! Cu o voce joasa, sparta,i se adreseaza:
-Nu te cunosc. Ganduri si priviri strategice lasa de dorit cand vine vorba despre tine. Cine esti tu?
-Apropie-te,caci vreau sa iti soptesc ceva la ureche.
-Cred ca doar visez si respiratia ta ma poarta undeva.Nu rade, simte si tu ce simt eu.
-Si daca nu voi putea?
-Prefa-te!
-Nu! Visezi! Te poarta ceasurile de vara ale unui tren,fata lor, impregnata in mediu, chiar daca te-ai fi jenat de accentele lor tari, te controleaza.Nu-i nimic.Suntem impreuna intr-un tren.Si...atat.
-Curand se va opri.Eu voi pleca si tu la fel. Nu ne uitam in spate. Ne va deranja din nou aceasta lumina rea si inecacioasa. De ce nu ploua?Sa simt stropii reci?
-Cred ca...se apropie de final. Aceasta calatorie fugara pleaca la ea acasa.
-Iti pare rau?Sa nu-ti para!


Privirea era lunga, iar el, parca ar fi vrut sa o acopere cu palma, ca pe o lumina prea tare...