Invatam mersul pe valuri, in picioare, in timp ce ne mai sprijinim de-o raza teapana, de soare. Ea, se ascunde in spatele valurilor, in larg, langa zare.
- Lasa prostiile odata si intoarce-te in cabina imediat!
- Vreau sa te simt!
Si eu cand ma gandeam ca ar da orice val pentru mine, toate se intorc cu bine.
- Nu te mai uita atat pe fereastra, nu e timp de visat, vin-o aici.
Pasii mei se aud undeva afara, vremea a trecut si eu am renuntat sa fac dragoste printre cearsafuri. Se duce si lumina dupa vant, si o face cat de curand, sa bata asupra noastra, sa se vada doar nisip in par si lumina pe trup.
- Hai odata!
Ii simt aroma dulce pe piele, sunt patat de ea. Este o cursa in inima mea.
- Abia astept sa te ating!
Buzele ei parca cerseau la un sarut, adormea in interiorul meu, stand cu capul pe pieptul meu. Corpurile noastre plutesc, in mare, talpile noastre nu ating malul, ramane doar adevarul.
- Crezi ca cineva te cunoaste mai bine decat o fac eu?
- Nu, eu doar simt cum cresti in mainile mele.
Deoarece lumea nu intelege.
Cand facem dragoste oamenii se ascund in pamant, e-o durere atat de frumoasa, incat as dezgropa cadavre sa le dau inima. Iar cerul e un tavan care nu vrea sa zburam. Cand o iubesti, o primesti, o faci a ta. Face parte din lumea ta de gand, face parte din inima ta, intra în cuprinsul fiintei tale, intra in componenta ta, face parte din tine insuti.
- Nesatul, este modul in care te iubesc...
Incepe a se uita in ochii mei, iar eu in ai ei, in timp ce ea, imi declara dragoste...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu