marți, 14 septembrie 2010

Fântâna

Ce oraş şi trist şi gri,
Şi-ai lui oameni se adună,
'Ceşti chipi făr' fericiri,
Lângă fântână.

Ce fântână... ce fântână...
Poate-i singura cu viaţa pură,
Când un astfel de miracol sună
Parcă-s toţi fără de ură.

Ce pot spune acum când eu,
Sufocat de ei... simt că mor,
Oare prin versul meu
Să ajung o pasăre în zbor ?

2 comentarii:

  1. Poate ca in versul de aici merge mai bine asa:

    "Poate-i singura cu apa pură" instead of "Poate-i singura cu viaţa pură."

    In principiu imi place dar nu prea vad relevanta intre apa,fantana si pasare ce va avea sa zboare in finalul poeziei. Daca imi poti explica, apreciez.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu. Este bine cu viaţa deoarece prin însăşi cristalinitatea apei, fântâna prinde viaţă, astfel fiind singura pură.

    Sincer să fiu, stăteam în faţa fântânii şi m-am uitat în sus şi am văzut o pasăre, aşa mi-a venit toată strofa. Relevanţă între obiectele fizice, într-adevăr, nu prea e.. dar este relevanţă la semnificaţie. Pasărea în zbor semnifică libertatea, astfel eu(l liric), după ce am conştientizat ce am scris în strofele precedente am (re)devenit liber... sau nu: "Oare prin versul meu".

    Se merge pe principiul că dacă se conştientizează ceva, devii detaşat de acel ceva.

    RăspundețiȘtergere