miercuri, 29 septembrie 2010

Intre esec si succes

Traiesc febra examenului(incep sa imi fac griji da,da si eu).Invingatorii nu asteapta sa le vina de undeva norocul de a reusi.Victoriile nu vin de undeva anume,ci sunt pregatite cu migala de cei sau pentru cei in stare sa castige.Ca intotdeauna primele incercari aduc si esecuri( asta e o lege a firii?)Bineinteles, apoi apar micile succese.Sa nu obtinem un succees mediocru,nu ne-am dori asta.
Vrem sa atingem perfectiunea uitand pur si simplu ca poate ea nu exista(in orice carte scrisa) dar in minte, in universul gandirii noastre cu siguranta ea traieste si se hraneste cu noi.Din nou,vrem sa atingem apogeul unei reusite bine meritate si muncita.Cuvantul asta munca, mie imi spune prea multe.
Si daca nu reusim?Daca tot ce am sperat se naruie si dintr-o data din visul perfect cadem in gaura prea adanca a esecului?Nu se va intampla.Daca ne/imi doresc ceva cu ardoare trebuie sa muncim/muncesc pana...aflam stergandu-ne cu o batista pe frunte ce inseamna a munci.
Doar nu sunt eu veriga slaba a infruntarii,nu-i asa?
Pun intrebari, ca sa aflu raspunsuri. Doar din cauza asta intreb, ca sa aflu raspunsuri sau poate sa imi dau seama de raspuns inainte.
Plecam in lupta cunoasterii.Suntem singuri si nimeni/nimic nu ne ajuta. CAstigam lupta si ne bucuram.Simtim extazul pana la cea mai inalta culme si spunem ''am invins''. Pe cine am invins?Pe noi insine, pe mintea noastra care poate credea ca nu avem puterea necesara ca sa izbutim.Putere si forta.
Esecul si succesul sunt ca un raport. Oricat de mult s-ar inversa cateodata este egal cu 1 totul.
Si ce?!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu