Am descoperit si eu serialul Anatomia lui Grey. Prin descoperit vreau sa spun ca ma uit si raman uimita de ce se intampla intr-un spital. Nu cred ca ar trebui sa fac n post din micile mele placeri ale vietii insa...stau si ma uit pana pe la 12 cand imi aduc aminte ca...am si eu scoala!
Am inceput ca atunci cand se suna sa imi doresc sa inceapa cat mai repede ora, am intrat total intr-o ''carantina'' stand numai in banca si citind in timp ce ceilalti colegi alearga ca niste besmetici prin clasa...Nu stiu de ce dar cand intra profesorul ma simt fericita.Sau nu?Nu cred ca ma simt fericita, cred ca doar ma simt usurata?!Nu stiu,habar nu am.
Mai astept sa vina iarna.Sa fie cald in casa si sa ma gandesc cu rautate cat de frig poate fi afara si cat de bine imi este mie in casa...
Vin olimpiadele peste mine.As fi vrut sa ma duc eu dupa ele dar nu tot timpul poti sa faci ce ti-ai propus. Nu prea am mai mai postat de mult.Pus si simplu n-am stiut ce sa mai zic...
Cred ca ce am scris aici ar putea face parte mai degraba dintr-un jurnal, dar totusi ma simt bine atunci cand spun oamenilor ce am facut.
Cred ca toti ne simtim.
Da, acest post poate fi considerat a fi unul de jurnal. Anatomia lu' Grey ne arata lucruri destul de reale dar si foarte ingaduite. Modul in care medicii isi fac treaba este de apreciat. Revenind, dupa ce ai zis de anatomia lui Grey ai inceput sa zic de scoala dar intr-un mod brusc, adica ai explicat un pic de anatomia serialului si ai inceput a scrie de ce iti doresti a nu mai fi pauze la scoala, dorindu-ti in acelasi timp sa inveti. Meh! Dar, tuturor ne place ce ai zis mai ales ca tu consideri ca te-ai "descarcat" de un mic gand de pe creier. Keep it up!
RăspundețiȘtergere