Undeva nimeni nu ştie

Undeva în umbră îmi zâmbeşte scurt.
Lacrimile-i cad uscate pe obraz.
În zadar caută întunericul
Îi vad sufletul cum tremură
Zbiară în tacere spre infinit.
Nimeni nu aude, nimeni nu vede
Liniştea îmi sufocă cuvintele
Şi uit.