sâmbătă, 9 octombrie 2010

Bani de cafea

Mai ştii când te-am oprit din drum?
Vroiam să-ţi spun să fii a mea.
Îmi amintesc chiar şi acum,
Dar n-aveam bani nici de-o cafea.

Mai ştii atunci când te-am sunat?
Ai spus: “Alo?” iar vocea mea
Timidă,trist-a replicat:
“Te vreau,dar nu am bani nici de-o cafea”

Sunt eu în faţa ta acum,
Şi-mi spui că vrei să fii a mea.
Te-aş săruta dar nu ştiu cum
Căci nu am bani nici de-o cafea.

Şi iată cum o pierd pe cea
Ce nici măcar nu bea cafea…

9 comentarii:

  1. ce ironie :)) foarte tare poezia... sunt niste versuri atat de simple si atat de sincere, nu are cum sa nu iti placa.

    RăspundețiȘtergere
  2. Tot ce s-a zis mai sus..sfarsitul e genial!:Xfelicitari

    RăspundețiȘtergere
  3. Felicitari! Cel mia mult imi place sfarsitul, e si normal!

    RăspundețiȘtergere
  4. perfect in multe privinte. Furmoasa rasturnare de siutatie. Succes in continuare.

    RăspundețiȘtergere
  5. foarte faina poezia...Felicitari;)

    RăspundețiȘtergere