Paradoxuri în cascadã

În fiecare dimineaţã, amurg de gânduri se ridicã,

Şi-n fiecare clipã se nãruie un nou început,

Nu plâng decât cei care suspinã...

Nu râd decât cei ce etern au tãcut...

În fiecare paradox eşueazã un cuvânt,

Şi-n fiecare cuvânt se coloreazã o luminã,

Nu sperã decât cei ce perpetuu plâng...

Nu suferã decât cei ce nu ştiu ce-nseamnã vinã...

În fiecare lacrimã se-mbinã o speranţã,

Şi-n fiecare speranţã existã un etern,

Nu trăiesc decât cei ce fad mai sperã,

Nu iubesc decât cei ce nu mai mor...