Iubirea

Cate-odată iubirea este ca o adiere caldă,

Izvorâtă din subsolul existenţei noastre mizere,

Asemeni unei ploi acide ce topeşte tot în cale,

Însă trece şi revine, apoi ...

Iar trece...

Ca un ritual de dezhumare precoce a durerii,

Ce se depune la temelia fiinţei noastre interioare,

Ca o frunză ce se-nclină

Şi se îndoaie,

Ca ecoul unei şoapte

Ce se-aude-n depărtare.

Însa dacă ai opri lumea să iubească,

Inimi calde ar continua să bată

Zidind zâmbete reci,

Pe chipuri albe,

Ce-ngână mut cadenţa sentimentelor ce pier.