luni, 3 ianuarie 2011

schizofrenIA


Un schizofrenic conduce trenul amintirilor,
În vagoane lumea zbate lacrimi goale,
dar el conduce, şine, înainte,
nimic nu pare al deranja...
Nici măcar suspinele frânelor
ce scrâşnesc subţire-n şinele din urmă.

-- Timpul dilată-n bucle imaginare
schizofrenia conducătorului autointitulat
regele unei scări de bloc
inexistente pe harta marelui oraş...--
care zbiară :
<< Ia tăceţi din gură,
 nu vedeţi că eu conduc?
Nu există ultima staţie
Nu există nu mai pot.
Timpul merge înapoi
dar noi mergem înainte ... drept...
 pentru că aşa e normal
Şi normal este numai ce mulţimea consideră că ar fi normal.
Iar voi nu sunteţi o mulţime
 voi sunteţi doar nişte amintiri...>>

Trenul se înclină uşor în panta conştiinţei
nivelând pelicula de jeg
la suprafaţa cleiului ce
emulsionează regretul cu oglinda geamurilor.
Însă schizofrenicului nu-i pasă
scărpinând uşor capul ajutorului pitic
dându-i ordin de sculare
cuprinzându-l nostalgia...

Calatorii stupefiaţi
privesc trenul cum derivă
-- Par a fi spectatorii propriei decăderi
Martori fără voie al unui final de istorie--
nici unul nu-şi mişcă curul,
din monotonia resemnări
din condamnarea devenirii propriei sale amintri...

Un comentariu:

  1. o creatie in care comincul este surprins intr-un caracter efemer. Imi place mult. Felicitari :)

    RăspundețiȘtergere