Intr-o astfel de duminica

Într-o astfel de duminică, cu aceeași ninsoare,
Nu mai am în ochi, aceeași nuanță de culoare,
Nu mai am zâmbetul ars, de speranțe violente
Totul s-a schimbat, sentimentele-s surpate,
Iubito! Tu nu ai sentimente curate!

Nu-mi amintesc: nici ultima lacrimă, ultimul zâmbet,
Le-am avut ultima oară, în brațe la tine?
Dar îmi aduc aminte, că erau destul de reci,
Eram trupul, ce te ajuta să supraviețuiești,
Iubito! Un suflet, nu știi să prețuiești!

Azi, la fel ca și mâine, va ninge,
Începutul ninsorii reci, se-așterne acum,
Îmi e frig, nu-mi mai simt inima,
Încerci să ma ajuți să mă-ncălzesc.
Timpul trece...

Dar nu îmi e frig trupește, doar sufletește.
Tu pleci, lași urme în zăpadă,
Oricum ninsoarea le-astupă iar, și poate,
Vizual nu voi mai fi, dar ești prea oarbă să vezi,
Urme ramân, cimentul nu s-a uscat.
Ce să mai strig "Iubito!"
Când tu ai plecat?