Îngenuncheat în faţa morţii
Respir din viaţă
Prin amintiri
Iar momentul e singurul ce-mi aparţine
Ochii curg
Lacrimile rămân pustii
Iar noaptea ce mă-nconjoară
E ca un vis fără sfârşit;
Încă vreau să beau din fântana uitării
Şi să-mi las sufletul să zboare nestingherit
Să scape,
De animalul grotesc veşnic ocolindu-şi prada;
Timpul.
De Ale mică şi Dan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu