Te-am prins zbierând la soare
Plângând,
Il chemai aproape de pământ,
În fiecare zi cu din ce în ce mai multă patimă
Cu din ce în ce mai multe lacrimi,
Până când într-o zi te-a ascultat
Şi urechea de pământ el şi-a culcat,
Arzând plăpânde pleoape
Încet în noapte
Din vis ne-ai izgonit în mare
Şi din mare în pământ,
Şi acum zeci de suflete-ţi aşteaptă răsăritul.
Plângând,
Il chemai aproape de pământ,
În fiecare zi cu din ce în ce mai multă patimă
Cu din ce în ce mai multe lacrimi,
Până când într-o zi te-a ascultat
Şi urechea de pământ el şi-a culcat,
Arzând plăpânde pleoape
Încet în noapte
Din vis ne-ai izgonit în mare
Şi din mare în pământ,
Şi acum zeci de suflete-ţi aşteaptă răsăritul.
de Ale mică şi Dan.
"Te-am prins zbierând la soare"
RăspundețiȘtergereale, ale, ale nici nu ai idee cât iubesc versul ăsta <3
de unde stiai ca sunt eu? sunt doi autori :))
RăspundețiȘtergereNumeşte-o intuiţie feminină :D
RăspundețiȘtergere