vineri, 1 iulie 2011

Amestec

Se ia un suflet fricos şi se taie bucăţele până nu se mai recunoaşte
Se căleşte bine în zeamă de amintiri până devine independent
Când începe să clocotească se acoperă repede ca să nu îşi piardă esenţa
Se lasă să fiarbă în suc propriu încă două vieţi şi jumătate
Apoi se adaugă toate sentimentele pe care le aveţi la îndemână
Şi se amestecă bine până nu le mai recunoaşte
Se lasă la foc mic până începe să fie indiferent
Se adaugă câteva picături de vitalitate
Şi mirodeniile de culoare şi se lasă la răcit
Ca să îşi amintească cum să respire
Se pune la loc şi se lasă să trăiască.
Publicat de Alexandra la 17:33

7 comentarii:

  1. Unknowniulie 01, 2011 5:42 p.m.

    Genaiala ideea si reteta ta, chiar imi place

    RăspundețiȘtergere
  2. Alexandraiulie 01, 2011 9:12 p.m.

    Multumesc

    RăspundețiȘtergere
  3. Anca-Ioana Sanduiulie 01, 2011 10:14 p.m.

    Frumos! Îmi aminteşte de "Lecţia despre cub" a lui Nichita Stănescu.

    RăspundețiȘtergere
  4. Alexandraiulie 03, 2011 1:12 p.m.

    Da imi amintesc ca am fost impreuna cand a venit Adam Puslojic si a vorbit despre asta. Dar nu m-am gandit special la asta. Cred ca imi era doar dor sa gatesc ceva

    RăspundețiȘtergere
  5. Andreiiulie 17, 2011 4:38 p.m.

    După această uitare ce se întâmplă cu sufletul nostru?

    RăspundețiȘtergere
  6. Andreiiulie 17, 2011 5:03 p.m.

    Adică după ce îl punem la loc şi îl lăsăm să trăiască?

    RăspundețiȘtergere
  7. Alexandraiulie 17, 2011 6:23 p.m.

    Ne reinventam. Asta trebuia sa transmita.

    Nimeni nu stie ce se intampla dupa ce il lasam sa traiasca tocmai asta e frumusetea vietii.

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)