te ţineai transversal de bară
mişcându-ţi şoldurile în ritmul şinelor.
Priveai fix în geamul vertical
prin care vedeai ca în oglindă
greaţa călătorilor anesteziaţi
de frumuseţea ta.
Pe rochie,
se ridică parfumul tău de domnişoară,
uşor curbat în jurul sânilor,
-- mirosul tău divin --
Prin tine vedeam în ecouri,
disperarea celor care vor să te atingă,
măcar ... odată şi să dispară
pulverizaţi ca mirosul apei cu săpun
în tramvaiul 2 de vară.
..........................................................................
Eu o să-ţi spun "Clăbuc",
este un nume destul de bun
pentru că...
mulţi visează la tine
vara în tramvaiul 2.
Oare avem fiecare parte de un "Clăbuc" în viaţă?
RăspundețiȘtergereşi încă o întrebare, ar trebui să fim cel care priveşte clăbucul sau cel care încearcă să îl atingă?
Cu siguranta unii dintre noi au parte de "Clăbuc" si ii privesc dintr-o alta perspectiva, detasata, pe cei care nu au, iar mie personal mi se pare normal. Si da, cu siguranta ar fi bine sa atingem clabucul nu doar sa il privim, problema este sa ai cum sa il atingi. Nu am vrut sa fac o poezia care ironizeaza "boschetarii sau oamenii fara casa" pentru ca am spus "disperarea celor care vor să te atingă". Ei cred ca vad clabucul ca pe o femeie frumoasa... si da, poti sa zici ca m-am pus in pielea unui boschetar pentru cateva minute in care am cumpus poezia. :)) Clabucul este cu siguranta un lucru esential vara in tramvaiul 2...
RăspundețiȘtergereMă refeream la "Clăbuc" ca la fata care îţi fură privirea într-o zi, orice zi,
RăspundețiȘtergereNu mă gândeam la călători ca la oameni fără casă, disperarea nu face din oameni boschetari ci doar oameni.Clăbucul nu este necesar doar vara în tramvaiul numărul doi ci este necesar în orice zi, sub orice formă, nu doar a fetei, zic eu.
Poţi să găseşti "clăbuc" în orice, atâta timp cât eşti conştient de cât de frumoasă e viaţa. :)
RăspundețiȘtergereAndrei: eu vorbeam strict din punct de vedere al acestei poezii, care nu are un inteles mai larg, nu generalizeaza nimic si mai ales nu arata neaaparat o realitate. in perspectiva poeziei mele disperati sunt doar aceea si daca nu erau si ei oameni eu nu ziceam asa direct ca m-am pus int-un fel in pielea unuia. Sunt de acord cu tine, clabucul este necesat sub orice forma.
RăspundețiȘtergereContinutul poeziilor mele din seria "Anarhie" nu au un inteles foarte adanc poate doar usor sensibil si ironic. De cele mai multe ori ironic.
Anca: ai dreptate, viata chiar este frumoasa atunci cand privesti din perspectiva potrivita.
Da Anca, exact asta am încercat să zic :D
RăspundețiȘtergereOricum, Anarhia cu Clăbuc şi cea cu Şerveţel îmi plac destul de mult, te felicit.
Multumesc foarte mult pentru aprecieri
RăspundețiȘtergereo viziune optimista expusa foarte original. imi place. eu zic ca am putea avea parte cu totii de Clabuc daca ne straduim -felcitari
RăspundețiȘtergere