marți, 12 iulie 2011

Anarhie existenţialistă


Stau pe o bancă în Cişmigiu.
şi mă gândesc
--sunt sclavul gândurilor mele--

În mâna dreaptă parcă mi-a căzut o amintire,
o ţin strâns şi mi se scurge printre degete
până jos, 
-- face o baltă--

În mâna stângă văd viitorul, 
când o pun în reflexiile lacului din faţa mea,
Din care ies aburi sintetici.

Pe frunte mărunt visez 
în oglinda ce desparte cele două dimensiuni 
Ale amintirilor şi viitorului 
ce se întrepătrund în subsolurile existenţei.

Lumea trece pe lângă mine impasibilă 
Doar eu văd balta ca pe o oglindă,
ei o văd ca pe un lichid ce li se mulează perfect pe talpă.

Un comentariu:

  1. imi place mult cum ai expus ideea. existentialista intr-adevar. felicitari.

    RăspundețiȘtergere