Anarhie existenţialistă

Stau pe o bancă în Cişmigiu.

şi mă gândesc

--sunt sclavul gândurilor mele--

În mâna dreaptă parcă mi-a căzut o amintire,

o ţin strâns şi mi se scurge printre degete

până jos, 

-- face o baltă--

În mâna stângă văd viitorul, 

când o pun în reflexiile lacului din faţa mea,

Din care ies aburi sintetici.

Pe frunte mărunt visez 

în oglinda ce desparte cele două dimensiuni 

Ale amintirilor şi viitorului 

ce se întrepătrund în subsolurile existenţei.

Lumea trece pe lângă mine impasibilă 

Doar eu văd balta ca pe o oglindă,

ei o văd ca pe un lichid ce li se mulează perfect pe talpă.