Şi sufletul e ca o apa-ntinsă
Fie calmă, fie aprinsă,
Cere viaţă şi dă viaţă,
Totul curge, totul trece,
Fie că e foc sau rece-
Şi-ţi aduce aminte când o vezi,
Şi apoi îţi spală ochii umezi
Te face să uiţi, să crezi,
Ca un copil care nu ştie
Când se dă jos din leagăn
Că revine în lume.
Doar apa care stă nu-i apă vie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu