S-a întrebat cineva vreodată
unde se duce tot verdele
când vine toamna ?
Eu da.
În visul meu
toamna se lingea cu zidurile mucegăite
cu mişcări apăsate de limbă şi de stele
perpendicular pe suprafaţa umedă şi-ntunecată
de bale şi de noapte.
Până când de-odată,
dintre două cărămizi crăpate,
se scurge ca o mâzgă coagulată
esenţa verii ce tocmai a trecut.
Se întoarce în pământ
şi lasă zidul toamnei,
gol.
Nici urmă de vomă,
nici urmă de verde.
Toamnă, chiar dacă-mi lingi zidul
Bine ca-i venit să-mi iei verdele...
îmi place la nebunie poezia asta. este violentă și organică, și toată o metaforă. îmi place ca ai început cu o întrebare retorică și m-ai introdus direct în poezie, iar ultimele două versuri sunt nemaipomenite, te lasă in aer, în vis..
RăspundețiȘtergere