În visul meu,
Metroul este plin de clovni
în căutarea muzei pe peron
Numai eu am inspiraţie,
şi scriu o poezie
în faţa lor, cu zâmbetul conturat în acuarelă.
Unul dintre ei se-ntoarce şi rămâne mut
nici măcar râsul nu i se mai aude
din nasul galben ce miroase-a difuzor.
Pe peron pute roşu,
Semn că garnitura se apropie,
şinele se metamorfozează
iar metroul se opreşte
cu ţipete de copii nevinovaţi.
Clovnii se transformă-n călători,
peronul se transformă în circ.
iar eu mă trezesc plin de verde,
cu două cercuri plutind în jurul meu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu