Versuri fără cuvinte îmi aleargă prin sânge,
Dar eu nu am nici măcar vene,
şi nu-nţeleg de ce, aproape că le şi regret.
În visul meu nu eşti tu iubito.
iar eu mă topesc în fantezii fără consistenţă
create de mine pentru a-ţi arăta că te iubesc
fără să ştiu ce-i aia iubire,
dar tot fără tine, tot fără mine,
visul fără vis se fărmiţează-n mii de ruine
în care
iubirea fără iubire
se trasnformă în realitatea fără tine.
Îmi urăsc visul pe care nici măcar nu-l pot numi coşmar,
Pentru că
dacă aleg să mor mi-e frică să nu mă trezesc iar
tot in mine, tot fără tine.
pacat ca nu ma am cu metaforele astea
RăspundețiȘtergerepe care*
RăspundețiȘtergereinainte sa scrii ar trebui sa iei si niste lectii de gramtica, pt ca declinarea gresita nu e licenta poetica!