Vis cu o domnişoară

Domnişoară nouă de pe strada cu spital 

de boli mintale, 

nu ştiu dacă ţi-am spus vreodată

că de mult nu te-am visat.

Demult, în vis îmi apăreai, cu paturi reci,

dar cu scaune calde...

 conectate la tensiuni alternative.

Mă îmbrăcai 

în pijamale pe care puteai distinge,

ca pe-o hartă, 

istoria fiecarei vieţi, 

ce pare a se scurge pe crac în jos. 

Îmi plăceau. îmi puneau in evidenţă 

caracterul...

Tu eşti cea care în fiecare seara, 

din memoria unei generaţii,

îmi puteai spune,

motivele ce-i fac pe alţii să iubească.

Domnişoara nouă, de ce nu ma mai vizitezi?

macar o dată, în fiecare seara...