Ochiul mintii ei

Printre primele mele desene pure, de cand am devenit constienta de desen ca arta.

Si prin asta vreau sa spun ca, la desenul asta, nu am mai tinut cont de nici un fel de criteriu, fie el regula sau obligatie personala. Nici de armonia culorilor, nici de anatomia umana, nici macar de elementele mele generale.

E printre primele desene pe care le-am facut pur si simplu cum am simtit ca merge creionul, fara sa respect vreo forma sau vreun subiect.

Fara Alice, fara rococo si fara semnatura.

Cand l-am terminat (la scoala, desigur, pentru ca numai asa am terminat desene in ultima vreme) colega mea de banca a spus ca asa arata "ochiul mintii ei". Si astfel am pus titlul; nu e nici o metafora care sa ma faca, inca, sa ma simt suficient de confortabil cu desenul asta.